Amantul

Trăirile cuiva drag. Un text real şi crud ca muşcătura amantului.

„O privesti increzator… este asa cum ti-ai imaginat-o mereu….atractiva, dansand provocator si aruncandu-ti priviri inocente, dar in acelasi timp irezistibile. Te apropii de ea, ii soptesti cuvinte ametitoare, sfarsitul noptii aducandu-ti o noua reusita in lupta ta de vanator lacom.

Urmeaza zile de vis....zile in care va veti face planuri de viitor, planuri care vor parea atat de reale…ii vei spune ca o adori pentru nebunia ei si in fond, de ce nu? Nebunia sta la baza multor relatii frumoase. Ii vei promite multe clipe de neuitat si i le vei oferi. Oh da, i le vei oferi pe toate. Ea va simti cum se dezintegreaza,  va uita ca lumea din jur mai face parte din viata ei,  va trai cel mai adanc vis al sau, din care nu va indrazni sa se trezeasca. Va simti cum frica se ingemaneaza cu dorinta, ii va fi frica de ceea ce isi doreste cel mai mult.

Machiajul ramas pe pleoapele ei i se scurge usor pe obraji, iar sufletul incearca sa se elibereze, impins de o dorinta nebuna ... fiecare noapte aduce cu ea un spectacol perceput sub diferite forme: inocenta, spaima, nebunie, tipete ultrasonice, placere, extaz si in cele din urma eliberare. El o priveste cu satisfactie…nu ezita sa savureze abandonul ei, asteptand cu un zambet glaciar ca sufletul sa i se redea.

Pe acele culmi ale nicaieriului, va fi inceputul sfarsitului. Este aproape insesizabil, caci educatia si manierele desavarsite nu ii dau voie sa se comporte altfel decat ireprosabil. Cand a vanat-o si-a sanctificat prada, ca pe o zeita, i-a adus ofrande si si-a pus in ele profunda iubire si veneratia cea mai inalta. I-a preluat esenta vitala, devenind el insusi un zeu… Acum, cand si-a potolit setea de ea, ii ureaza “noapte buna” in cel mai normal mod cu putinta, dar ea stie ca gandurile lui zboara deja spre urmatoarea victima. DA….sunt fericita ca am fost victima, zeita ta!”

Declaraţie de dragoste

Îmi place haosul iernii privit din dreptul geamului, preţ de două ore… cam cât îmi ia să mă gândesc la ale mele.

Am adorat-o într-un an, la începuturile noastre dar de atunci îmi e potrivnică.

Apoi am dat tot pe-un soare. Tot!

Şi acum aud cum îmi vorbeşti de echilibru, balanţă, sacrificii şi recompense. Bine, rău, şi jumătatea distanţei dintre ele.

Cine stă să calculeze? Eu sunt pe fugă, alerg după-un zgomot, ceva care să mă înduioşeze, să mă facă să tresar.

Povestesc despre abateri, de lucrurile rele ce sunt bune pentru că mă mişcă cumva. Plăcerile vinovate sunt de lungă durată şi mă surprind zâmbind când aştept în faţa semaforului să se facă verde.

Cântăreşti cu sufletul dar plăteşti în viaţa asta aşa că excepţiile nu se pot repeta şi se pare că nu pot cere să dureze cu zilele.

- Durează până se consuma! Şi sunt rare ca să le pot aprecia.

- Te iubesc şi îmi faci rău!

- Ştiam că vei spune asta, am visat aseară! Aveai pe bancheta din spate a maşinii două femei, şi când le-am observat, le-am cerut să coboare iar tu m-ai privit cu lacrimi în ochi: „Tu să cobori că tu eşti cea care mă face să sufăr!”

- N-ai visat… şi te-ai urcat în altă maşină. Ce fraieră!  Tu nu ştii că erai excepţia mea?

Dacă nu m-ar auzi, aş recunoaşte că pentru el m-aş aşeza la casa mea.

Şi i-aş face cam zece copii, toţi băieţi, ca să populez lumea de bărbaţi mişto ca taică-su!

… în timp ce topim zăpada.

În soare!

Între femei pot sta multe lucruri: indiferenţă, invidie, gelozie, dispreţ, antipatie, energii negative şi cel mai des: câte un bărbat. Cred că e principalul motiv pentru care prieteniile se leagă mai greu… în fiecare femeie vedem un potenţial inamic, o concurentă la titlul de: „Mai bună!”

Abia în momentul în care schiţăm portretul iubitului, putem răsufla uşurate că nu avem aceleaşi gusturi la „capitolul bărbaţi” şi încheiem o legătură strânsă de prietenie.

Desigur că vorbesc şi despre mine, căci sunt femeie şi oricâtă încredere aş avea în partener şi oricât de ridicat mi-ar fi nivelul de self-esteem, tot nu i-aş lăsa admiratoarele să-mi intre în dormitorul conjugal.

Dacă tot sunt atât de sinceră…

Nu îmi place când un bărbat din trecutul meu îşi ia câte o iubită mai puţin frumoasă ca mine. E o jignire! Sigur, de cele mai multe ori îmi apar sub formă de caricaturi, adică mai urate şi mai proaste ca-n realitate.

Dar…

Pot rămâne fără remarci răutăcioase, chiar fără orice formă de cuvânt grăit. Un sunet ar fi cel mai potrivit: Wow!

El face ce abia criticase: şi-a luat o iubită aproape ilegal de tânără.

Ea este cu adevărat frumoasă. O remarci pe stradă şi chiar de n-o mai vezi,  îţi rămâne o vreme în minte, sub forma mai multor gânduri.

Frumuseţea ei te răpeşte  spre un loc al imaginaţiei din care pleci aşa cum ai venit, fără voia ta!

Datorita ei, el mi-e în continuare drag şi parcă mă face să fiu mândră.

Eu stau să mă uit şi mă tot uit...

A, dragul meu! Diamantul tău neşlefuit se dezmiardă cu soarele! Sper să fie cât mai departe ziua în care devine conştientă de calităţile ei, căci diamantele de genul ăsta ard!

Din istorie învăţăm. Pupici!