"Cu mult timp în urmă, cuvântul englez alone (singur) se scria în două cuvinte: all one. A fi all one înseamnă a fi "în întregime unul", " în deplină unitate" " Femei care aleargă cu lupii, Dr. Clarissa Pinkola Estes
E capricios, scorneşte valori, preţuieşte nimicuri, după care redevine surprinzător.
Merge pe linia subţire a răbdării, testează apa fiartă cu degetul apoi o gustă. Mă provoacă să procedez câtuşi de puţin asemeni lui, iar dacă mă ard, are grijă să sufle.
Dorinţa parcă îi e de când lumea, dar trecătoare. O alta i se desfăşoară prin preajmă, cam grăbită însă parfumul ei se odihneşte în braţele sau în mintea lui peste noapte. Spre dimineaţă îl îmbie alte gânduri.
“De ce mă vrei? Sunt o posesie sau o alternativă a timpului?
Mă consumi câte puţin ca să îmi afli farmecul… sunt o desfătare sau cauţi să-ţi potoleşti pofta?”
„Ştii ce mă înnebuneşte? Că nu pot folosi anumite cuvinte, pentru că automat, mă duc cu gândul la tine…”
Între noi stau prea mulţi bărbaţi şi prea multe femei. Prea multe sărutări nesavurate, suspine tânjite, lacrimi neînghiţite, halucinaţii neînchipuite.
Suntem ca doi copii ce stau faţă în faţă la o masa scorojită cu figuri de oameni mari ce au ajuns până aici şi îşi doresc doar să deatimpul înapoi şi să-şi trăiască copilăria într-un mod cât mai stupid.
… iar eu am rămas, după ce mi-a scos sufletul prin stomac. Stau ameţită şi învăluită în fumul ţigării pe care nici n-am apucat să o aprind.
So french, să-ţi fumezi moartea…
Înainte de a ne cufunda şi mai tare, îl întreb :”Te deranjează dacă îmi aprind o ţigară?"
Dă din cap în semn că nu. Îmi pare încă încântat.
Se întoarce către chelneriţă, îi arată paharul gol şi îi spune: “Încă unul, dar cu pelin, poate îmi mai îndulcesc gustul” şi îi zâmbeşte şarmant aşa cum mi-ar zâmbi şi mie dacă aş fi una din ele.
… oricum, au trecut doar 5 minute, iar el va rămâne….
E una din dimineţile în care ştiu ce e bine, aşa că vreau să cumpăr o linguriţă pentru iaurtul meu cu fructe.
- Are you sure you want to buy this?
- Absolutely!
- Ok then, 10 pounds.
Aud 10 penny, şi încep să mă caut de marunţiş, însă privirea lui îmi spune că sunt pe cale să subestimez valoarea linguriţei.
- Look at it, it's a special teaspoon.
Încerc să mă uit prostită la linguriţa care era mai mult "nice" ca "special". "I don't see anything special about it, I don’t want it". Şi dezamăgită, renunţ la singurul lucru ce mi-l doream.
- Ok then… You can have it for free.
Bufnim amândoiîn râs.
………………………………..
- Girl, what did you do last night?
Îmi privesc psihologul ca după o oră de hipnoză întrebându-mă ce a făcut cu mine şi cum de a reuşit să mă transforme dintr-o distrată într-o fată ce zâmbeşte dimineaţa.
Pentru prima dată am păşit prin locurile astea liniştite, singură. Doar eu pe străduţe, atingând şi privind clădirile prin mişcări lente ale mâinilor. E de două ori mai linişte decât de obicei deşi aud şi cel mai mic foşnet al frunzelor crude şi cea mai fină adiere de primăvară.
Fiecare loc are ceva de spus. Dar cine stă să îl asculte şi să-l înţeleagă aşa cum e el, poate şters de trecerea anilor însă încărcat cu ei, poate imperfect pe alocuri, dar amplu. E minunat să-i cunoşti trecutul, să dai cu presupusul asupra unor genuri de oameni cu scurtele lor secvenţe din viaţă ce s-au turnat chiar aici.
Emoţiile urcă din stomac până la nivelul gâtului şi formează un papion cam strâns pentru măsura mea. Redescopăr pustietatea şi e înfiorător de cuprinzătoare.
Nicicând nu m-am simţit mai bogată ca acum, fără nimic.
Nu e nimeni care să mă ţină de mână şi care să mă abată de la atingerea lucrurilor însufleţite, care să-mi grăbească pasul sau să mă oprească asupra a ceea ce nu merită zăbavă. Privirea mi-e furată doar de ceea ce ochii nu reuşesc să vadă, iar gândul îmi fuge acolo unde mâinile nu pot atinge.
Păşesc agale privind în jos şi pot să număr paşii ce leagă două minunate creaţii dar nu vreau să stric nimic prin ceva atât de concret ca o cifră.
După alţi câţiva paşi, începe să miroase a singurătate. Cine nu o trăieşte, nu are cum să-i simtă mirosul dar e apăsător precum mirosul de mare, de apă sărată ce îţi intră fără să vrei în plămâni şi te absorbi odată cu el. După care, se întâmplă efectul invers: când ceva atât de vast te domină, nu mai eşti singur. Expiri şi inspiri mai puternic, cu alţi plămâni decât cei anteriori, un aer aromat, unic, fabricat după reţeta ta, din cunoaşterea proprie!
Aşteptarea ciuguleşte din carnea mea, văd cum lichidul din corp mi se scurge prin picioare în jos şi simt cum inima pompează de nicăieri sânge proaspăt.
Nu cunosc cum începe, ştiu cum se termina totul însă timpul stă în calea mea.
Când ajung la punctual culminant al nebunie, mă îndeletnicesc cu altceva.
'Fugi! Fugi în natură!'
Ca un Mustang ce nu poate fi îmblânzit şi mai ales domesticit, fuge să prindă vântul!
