Încerc să scriu ceva…
Însa visez prea mult.
Îmi place să mă simt vinovată!
… Elegy 2008 cu Ben Kingsley, Penélope Cruz
elegie - ELEGÍE, elegii, s.f. 1. Specie a poeziei lirice în care sunt exprimate sentimente de melancolie, de tristeţe, de jale; p. ext. plângere, jeluire.2. Compoziţie muzicală cu caractermelancolic, trist. Din fr. élégie, lat. elegia.
Când suntem copii, învăţăm cuvinte…
Când creştem, învăţăm să facem propoziţii cu acestea.
Peste alţi câţiva ani, învăţăm ce înseamnă să te joci cu ele. Simţim cum, multe cuvinte dacă sunt puse în aceeaşi propoziţie ne pot face fericiţi sau ne pot întrista.
Cel mai târziu, învăţăm sensul cuvintelor nespuse.
Acum, nu mă pot aduna, iar voroavele mele spun atât de multe încât nu se înţelege nimic.
So, if you look like an ice cream… „tonight I love you, but tomorrow go away”!
- Bunico, mai ştii poza aceea cu tine îmbrăcată în rochie lungă de seară? Erai ca o prinţesă. Aşa vreau să am şi eu o poză, cât de repede. De ce nu mai cresc odată?
De fapt… mi-e teamă că atunci când voi creşte nu vor mai exista prinţese... mai bine eram una din vremea ta.
- Nu trebuie sa dăm timpul înapoi de dragul unei rochii, scumpa mea. Atunci, fetiţele erau crescute altfel…
- Femeia era educată ca un om slab, pentru a primi mai târziu cele mai dure lovituri.
Singura ei comunicare era prin lacrimi. Asta era metoda de a ajunge la un echilibru cu ea.
Puţine aşteptări şi totuşi prea mari...
Uneori aveam impresia ca doar pe noi ne-a înzestrat Dumnezeu cu darul iubirii. Cu cât simţeam mai des asta, cu atât deveneam mai tristă.
Dar nu trebuie să înţelegi tu toate astea, eşti prea micuţă încă.
- Dar acum, cum este?
Câţiva ani mai târziu, un bărbat o privea de-aproape, încercând să-i descopere parfumul, sau să zărească ceva ce va folosi în fanteziile lui.
Încercam să-mi găsesc echilibrul în scânteiele ce săreau ‘ca arse’ din foc. Simt cum vine să mă cuprindă în braţe şi face un gest neobişnuit de faţă cu atâta lume… îmi atinge sânul drept.
Mi-ar plăcea mai puţin dacă aş şti că cineva nu ne urmăreşte!
- Cum vine asta?
- Acum este iubita mea.
- Poftim? De când?
- Nu contează. Pot dovedi cu toate lucrurile cumpărate pentru ea. Am nişte facturi pe săptămâna trecută.
- Săptămâna trecută a fost cu mine.
- Atunci sunt cu data de săptămâna viitoare.
- Ascultă, daca vorbeşti de ce s-a întâmplat intr-o vreme, află că ştiu.
- Încă nu s-a întâmplat nimic.
…. aparent calm.
- Îmi pare rău. Nu s-a întâmplat nimic
- Ştiu!
Mă priveşte îndelung şi continua:
- Eu o să plec.
