- Nu vreau nimic de la tine, poate doar să mă aminteşti în treacăt printr-o frază sau cine ştie, merit o întreagă poveste…
Dansezi?
”Viaţa e curioasă!”
Prind din zbor vorbele astea, scoase dintr-un context nesemnificativ dar alăturate tenului tău măsliniu mă fac să-mi doresc să stau pe vârfurile picioarelor.
Curios e cum o persoană te poate atrage sau respinge printr-o primă impresie. El e îmbinarea perfectă dintre seducţie şi aversiune. De fiecare dată când îl privesc mă simt de parcă mi-ar fura un sărut şi nu că nu mi-ar plăcea, doar că reuşeşte să mă intrige.
Câteva doamne în vârstă ne privesc încântate, altele mai tinere par geloase pe contrastul pielii noastre.
Curios e că ne cunoaştem la o nuntă… e trist căci noi n-am fost la fel de norocoşi ca tinerii miri sau suntem singurii care putem respira neîncorsetaţi?
Cu câteva excepţii, nu-mi plac nunţile. O sumă de invitaţi siliţi, de cele mai multe ori vechi necunoscuţi, haotic adunaţi la aceeaşi petrecere cu multă mâncare. Ei îşi jură credinţă pe viaţă de parcă ar şti ce va implica binele şi răul în viaţa lor. Asocieri nefericite încurajate şi sărbătorite.
Curios e să mă pierd în braţele tale şi chiar dacă nu simt că aş putea rămâne o viaţă întreagă, deja îţi ştiu mirosul pielii tale măslinii.
