Din prima zi am știut
că îmi vei aduce în viața mea...
Mi-ai promis o
scoică, un caluț de mare,
Și ceva nisip în
sandale,
O piele măslinie și
un pic de vânt cu soare!
Eu am visat la
cutiuța aceea plină de pulbere ce miroase a ce vreau eu, are oricâte gusturi
îmi doresc și te ajută să îmi înfăptuiești dorințe.
I-am simțit forma
greoaie în buzunarul de la palton, prin rochița înflorată de vară, prin iarba
pe care mă aruncam în așteptarea primăverii. Recunosc... am mai pierdut-o prin valurile
verii... a fost o rătăcire dar acum o regăsesc în palma mea înghețată.
Între timp, am
desenat un om de zapadă cu nasul pus invers, l-am făcut, am rupt petalele
florilor, am fugit de ploaie, am fugit prin ploaie, am aruncat frunzele
toamnei pe jos, am decojit o portocală.
Mi-ai regăsit să îți
spun povestea așteptării, plină de povețe, făra dileme și departe de adevăr. Am
oftat și mi-ai spus: visele tale cu gândurile mele, buzele mele cu gustul tău!
Adevarul este că
aceea cutiuță cu pulbere am desfacut-o, din dorul așteptării, în mare grabă!
Și trăgând de ambele
capete am varsat-o în poală.
Eu, ca o fetiță
scapată la fardurile mamei... s-a dus toată!
Tu ești prea bun, te
rog să îmi pregatești o poveste adevarată!