Era suficient un telefon sau un simplu schimb de mesaje, si se putea prezenta la orice ora in fata usii lui. Ziua, noaptea sau la patru dimineata, era intampinata cu un sarut ce tinea pana la pat. Aici incepeau altele, si continuau cu senzatii abandonate cu cateava ore in urma.
Din propriul apartament, sau de la vreo petrecere in care el nu-si avea locul, urca cele patru etaje, convinsa ca accesul spre interior ii e dat de sunetul pasilor.
Nu putea dormi in patul ala si in bratele lui. Profitau de orele ramase chiar daca nu exista timp. Fericirea tinea pana cand erau prea obositi sa mai faca ceva.
Experienta le-a demonstrat ca-n locul somnului chinuit de prezenta fiecaruia, este mai bine sa se desparta si sa traiasca fiecare in spatiul lui… pana unuia i se face dor de celalalt.
S-a intors de multe ori din drumul ei spre
Ma gandesc ca ar fi minunat sa nu incercam sa ne explicam logic… absolut tot. Unele episoade merita doar traite. Cel putin, oamenii ce aleg sa fie fericiti si ‘altfel’ ar trebui admirati.
lucrurile nespuse,dar simtite te fac sa iti placa..
RăspundețiȘtergere