luni, 14 decembrie 2009

Nebunia bunului

Nebunul e fericit cand e oricine, si nefericit cand nu stie cine e.

Un om respectabil, ori vreo curva isi ia in serios identitatea si iti joaca al dracului de bine rolul. Isi asuma orice dificultati si consecinte.

Se mandreste cu ce face si priveste omul in ochii. Cati ne-nebuni pot face asta?

Nu se supara pe cei ce-l dezaproba. Ei n-ar intelege, sunt prea slabi sa-si duca nebunia la final.

Doar nebunii se respecta intre ei. Isi accepta visele, etapele, incercarile, si mai ales reusitele.


Cand o sa fiu mare, vreau sa fiu un mare nebun!


PS: Cand ma uit la voi, nebunii mei, ma napadesc emotiile.

2 comentarii:

  1. perfect,omul,curva si nebunia.Atat cat sa vrei sa citesti.

    RăspundețiȘtergere
  2. cuvintele, parca asa, ca un puzzle, se potrivesc foarte bine, iti comunica o stare...si te conving ca, dincolo de ele, mai e ceva....

    RăspundețiȘtergere