and sometimes very human

” We are just like other people… we love to sing, we love to dance… we are human… and sometimes… very human…’’

Ideea de a-mi reboteza blogul 'and sometimes very human'(Primul lui nume a fost identic cu al meu, insa mi s-a parut corect sa aiba propria identitate.) reprezinta o dorinta de-a mea, de a deveni mai umani:

...capacitatea de a iubi neincetat.

...educatia de a ne respecta pe noi si pe cei din jur.

...intelepciunea de a suferi pentru lucrurile cu adevarat importante.

...puterea de a recunoaste ca am gresit.

...simplitatea de a ne bucura de o zi insorita, sau de o piesa preferata la maxim (la sens figurat si la propriu).

...nebunia de a fii fericit in orice moment, chiar si intr-unul nepotrivit.

...mandria de a nu purta mastile sociale standart. S-ar putea sa nu ne vina bine, sa ne fie prea mari sau mici, chiar sa ne urateasca.

...increderea ca suntem unici.

...libertatea de a aprecia un om frumos.

....si inca mai cate!....because…’we are/’re human… and sometimes… very human…’

In timp ce stateam cu mine si ascultam muzica, aud o voce masculina: ” We are just like other people… we love to sing, we love to dance… we are human… and sometimes… very human…’’. Era inceputul unei piese minunate: Wax Tailor - Ungodly Fruit

Un val de fericire m-a izbit brusc. Cat de minunat e omul asta, cat de barbat poate fii pentru ca se declara: sometimes… very human…!

Minunat!

Mi-am imaginat ca-si recunoaste si celelalte calitati enumerate de mine mai sus. Eu cred ca este in stare, iar el ar avea numai de castigat!

Va provoc la 3 minute de liniste, in care sa fiti numai voi, fara prieteni, rude, firme.

Doar voi! Ascultati-va!

Poate ma ajutati sa-mi completez lista.

Cu drag!