Placut surprinsa!

Dragul meu,

Iti multumesc din suflet pentru cadou. Nici nu ai idee cat de bine m-ai ghicit!

Cred ca sunt cateva luni bune de cand ma gandesc serios la un blog personal, dar n-am trecut niciodata la fapte. Credeam ca nu as avea suficiente lucruri de spus, sau ca nu scriu bine, ori ca voi fi judecata prea aspru de catre altii. Pana la urma, la asta ne pricepem noi oamenii cel mai bine: sa emitem judecati de valoare (avizate, bineinteles), si sa punem etichete pe tot ce misca si nu. O fi vre-o metoda de-a simplifica lucrurile caci de-aia traim in secolul vitezei.

De ce m-am hotarat sa scriu, totusi? Dintr-un cumul de motive. Poate pentru ca mi s-a oferit pe tava acest blog cu mentiunea: Scrie!, sau poate pentru ca acum este momentul!

Am hotarat, cu ajutorul unui proces indelung, dureros, din care inca mai fac parte, (va voi povesti treptat) sa ma detasez de masa, de glota de oameni care striga: Aliniaza-te cu noi, nefericit-o! N-am sa ascult sfatul lor binevoitor, n-am sa mai plec capul la toate opiniile, pentru ca nu ma regasesc in ele.

Ceea ce-mi doresc cu adevarat este sa ma regasesc pe mine. O persoana pierduta undeva in trecut, atat de adanc, ca n-am certitudinea ca ar fi existat vreodata. Doar o simt. O simt cum ma ademeneste cu zambete pierdute, senzatii minunate si clipe inedite. Oh, e minunat sa simti!

O sa scriu despre mine, despre prieteni, cunostinte, o sa scriu vazute si nevazute, auzite si imaginare. Voi scrie cu placere pentru mine, pentru cine vrea sa citeasca cateva ganduri umane. O sa scriu cel putin pentru o persoana.

Iti multumesc!