Adevăr sau poveste

Din prima zi am știut că îmi vei aduce în viața mea...

Mi-ai promis o scoică, un caluț de mare,

Și ceva nisip în sandale,

O piele măslinie și un pic de vânt cu soare!

Eu am visat la cutiuța aceea plină de pulbere ce miroase a ce vreau eu, are oricâte gusturi îmi doresc și te ajută să îmi înfăptuiești dorințe.

I-am simțit forma greoaie în buzunarul de la palton, prin rochița înflorată de vară, prin iarba pe care mă aruncam în așteptarea primăverii. Recunosc... am mai pierdut-o prin valurile verii... a fost o rătăcire dar acum o regăsesc în palma mea înghețată.

Între timp, am desenat un om de zapadă cu nasul pus invers, l-am făcut, am rupt petalele florilor, am fugit de ploaie, am fugit prin ploaie, am aruncat frunzele toamnei pe jos, am decojit o portocală.

Mi-ai regăsit să îți spun povestea așteptării, plină de povețe, făra dileme și departe de adevăr. Am oftat și mi-ai spus: visele tale cu gândurile mele, buzele mele cu gustul tău!

Adevarul este că aceea cutiuță cu pulbere am desfacut-o, din dorul așteptării, în mare grabă!

Și trăgând de ambele capete am varsat-o în poală.

Eu, ca o fetiță scapată la fardurile mamei... s-a dus toată!

Tu ești prea bun, te rog să îmi pregatești o poveste adevarată!