În toate orele, este cu câte o carte în mâna sau cel puţin, este cu ochii pe ea. Rar îşi ridică privirea, atunci când caută o scriere rătăcită pe rafturile de sus.
Nu priveşte niciodată persoanele mai mult de-o parte dintr-o secundă. Îmi place să cred ca îi e suficient timp să le identifice cu vreun personaj de roman. Bun/rău, antipatic/charismatic, deja l-a citit şi n-are rost să zăbovească asupra individului.
Personal, mi se întâmplă să asociez eroii şi eroinele cu anumite senzaţii şi mirosuri. Ca şi bătrânul ogar ce adulmecă vântul, sunt convinsă că îmi simte prezenţa.
Probabil toţi clienţii fideli au mirosuri epice.
Îi caută cartea, i-o înmânează, şi speră ca celălalt să prindă esenţa. E un fel de profet. ‘Citeşte, ascultă, învaţă!’ Mai mult, nu poate face pentru noi.
Mă întreb, rolul bibliotecarului nu i se pare plictisitor în comparaţie cu alte partituri scenice din încăperea asta înţesată de tipărituri? Se simte ca o insectă prinsă în plasa păianjenului, sau spiritul i-e liber?
Cunoaşte lumea prin intermediul cărţilor, şi-a dezvoltat abilităţi şi senzaţii de care, nici nu avem habar. Sunt convinsă că trăieşte şi în afara sălii de lectura, şi aici îşi duce misiunea, dar poate la un alt nivel.
Până la urmă: Cine sunt aceste trăiri, senzaţii, învăţăminte, plăceri ori personaje?
Răspunsul meu: NOI, prin intermediul cărţilor.
Cunoaştere plăcută!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu