Cu un pas inainte

Vine o zi in viata unui indragostit, cand... ii cam trece…

Asa stau lucrurile intr-un mod simplist, la o prima vedere.

Femeile prevad nefericita zi, cu fiecare cearta, discutie aprinsa, sau mangaiere amanata pe a doua zi. Simt (mai exact- durere) cand, din rezervorul iubirii, celalalt isi baga pumnul si scoate cu placere o cantitate considerabila. Oricat ne-ar placea sa credem, iubirea asta nu-i nelimitata, neconditionata. Ea poate fi alimentata, sau epuizata.

Ati observat ca perioada de doliu a unei femei, cauzata de o cearta, este mai adanca si mai lunga, decat cea a barbatului?

Poate pentru ca durerea pumnului inca vibreaza in ea, iar viitorul se incapataneaza sa-i arate ca poate urma o zi cu mai multe renuntari si lacrimi inghitite.

Pe cand, un barbat poate sa se intoarca ‘ca o floare’, dupa ce a plecat trantind usa in urma lui. Ca si la numerele de magie… intra un broscoi, si iese un porumbel.

Barbatii n-au previziuni. Ei sunt simpli, ceea ce-i transforma in porumbei imaculati.

Ne plac porumbeii imaculati. Sunt demni, puternici- pentru ca ne fac sa dorim a zbura, iar albul lor te capteaza si hipnotizeaza.

Nu ne plac ciorile, din prea multe motive.

Uneori, in timp, suferim de iluzie optica.

Asa cum am spus, barbatii nu prevad (exceptia este Nostradamus- dar e deja amintit in istorie), ei fiind prieteni cu prezentul.

Se trezesc inr-o dimineata, si o termina cu o concluzie:

Noi nu ne mai iubim. Unde-i pasiunea din noi? Scanteia din ochii tai si rabdarea ‘nemarginita’ din interiorul meu?

Mai trista, este o alta dimineata cand isi da seama ca trebuie sa faca CEVA pentru relatia lor. Disperat, cumpara flori, sau ce stie el…, si pune mana stangaci pe ea.

Cu lacrimi in ochii, cu sufletul sfasiat, si mila pentru el- pentru ca nu i-a spus Nimeni, ea incheie:

-Nu au niciun rost! Am facut chiar si inmormantarea. Ce mai ramane de facut, este sa plec.

O poveste, ce poate face parte din viata.

Totusi, pentru a nu ramane cu un gust amar, marturisesc ca imi doresc sa cred in ‚ a asculta’.