N-am prea expus viaţa mea personală cu plăcere. Am vorbit de câteva ori în anumite cercuri restrânse, din nevoia de a mă despovăra şi de a căuta confort şi sprijin. Îmi place să păstrez aparenţele, trădându-mă din când în când gesturile sau remarcile „la modul general”, puţin sesizabile, de şi mai puţini.
Evit să judec oamenii. Pot fi judecate cel mult faptele lor, însă îmi stăpânesc pornirea de a mă apleca după piatră să condamn aia şi aia. E foarte uşor să o faci, aproape tot timpul amuzant, însă corect ar fi să mă pedepsesc şi pe mine pentru că deseori m-am surprins făcând ”ceea ce nu voi face niciodată!”.
Mă regăsesc în multe poveşti, şi ascult de parcă mi-aş asculta vocea, gândurile sau conştiinţa. Reflectez la tot ce mi se dă şi îmi doresc să ştiu atât cât şi primesc, însă nu mă pot abţine să nu deduc mai mult. Dacă tabloul rămâne neterminat, n-are niciun farmec. Luminile diferă, dar asta nu-l transformă într-unul neautentic ci personal.
Sunt curioasă de foarte multe lucruri. Acum sunt explicit întrebată: „ De ce se despart oamenii?”
Mi-ar veni în minte doar motivele unanim acceptate, şi nemulţumindu-mă cu un: „nu ne mai iubim…” întreb la rându-mi:
… diferenţe, cuvinte, nuanţe…
Diferenţe…
Cuvintele reprezintă mai mult pentru mine decât înseamnă pentru el. Pe lângă transmiterea unui minim de informaţie ar trebui să semnifice, să sporească şi întărească legătura dintre doi iubiţi. Prin cuvinte poţi face dragoste cu o femeie, îi poţi arăta că o respecţi, o faci să se simtă dorită, te poţi juca, chiar o poţi minţii când asta e ceea ce îşi doreşte, uneori ajungi să o răneşti, după care o linişteşti, şi îi ştergi lacrimile…tot prin cuvinte.
Desigur, există şi alte gesturi şi dovezi ce trebuie să susţină relaţia, dar refuzul de a împărtăşi ceva atât de intim pentru mine, face totul neînţeles.
Nuanţe…
De dragul celuilalt şi al iubirii, fiecare a ţinut nemulţumirile ascunse mult timp, neştiind că adevărul are mai multe variante, şi niciuna nu e falsă.
Şi totuşi iubirea…
Am adormit de multe ori supăraţi, dar nu ne-am purtat niciodată ca doi duşmani.
Când conştientizezi totul, nu-ţi mai doreşti să rezolvi conflictele, nici să pierzi tot ce e minunat, ci doar să-l eliberezi pe celălalt de dragostea ta.
