Trăire

… privesc din interiorul catedralei spre rădăcinile prinse de cer. În Sagrada Familia am credinţa că sunt supusă şi eliberată pentru a aprecia credinţa, supunerea şi libertatea.

… tot Gaudi mi-a arătat că viaţa e serioasă, dar trebuie intens colorată.

… o plimbare pe malul mării poate fi ca şi cum m-aş lăsa îmbrăţişată de un alt ‘eu’. Gândurile vin şi pleacă fără să regret vântul ce mi le ia.

… o vedere cuprinzătoare dintr-un loc greu accesibil mi se pare seducătoare şi amuzantă.

… trăiesc clipa şi îmi pun dorinţe, când le ating, mă las însemnată.

… am aflat că ochii mei se schimbă atunci când mint, genunchii mi se înmoaie şi mă pierd când se vorbeşte portugheză.