De la coadă la cap. Numai pentru final.

Observ. Simt cum mana lui atinge şoldul ei, în semn de prim gest intim. Degetele îi apasă în carne, iar eu mă sfărâm ca o bucată de pământ arid. Se joacă fărâmiţându-mă până în momentul în care devin praf, după care, ca să nu mă piardă, începe să mă modeleze din pulbere şi sudoare. Niciodată nu mă confecţionează identic cu cea dinainte, de-asta începe să-l iubească, iar eu pornesc să-l ador.

Ameţită, mă pun pe picioare.

Felul în care-l priveşte îmi pare cam obraznic, în dezaprob cu scopul întâlnirii. Dacă nu aş respira fumul ţigării prin ea, nu aş ştii că îşi întredeschide uşor buzele ca să prindă ţigara exact atunci când ştie că e urmărită. Trage în piept, şi îl  inhalează cu restul dorinţei. Ocazional îi mai distrage atenţia, doar aşa de amuzament, şi în timp ce îi spune poveşti, priveşte cu coada ochiului la gulerul cămăşii.

Mă intimidează, fie că mă gândesc, fie că-l văd. Puternic şi stăpân în orice situaţie, mă face să îmi înghit cuvintele, ori să mă bâlbâi. Prin prisma vechilor experienţe, oarecum umilită, îl privesc drept în faţă, aşa cum nu am putut până acum să o fac şi mă aventurez într-o conversaţie serioasă. Încercând să mă focalizeze, unul dintre ochi îi fuge uşor înspre interior. Gestul se repeta de câteva ori, alocuţiunea mea devenind tot mai coerentă. Mica imperfecţiune îmi arată ca e uman şi-mi doresc să-i descopăr toate laturile lumeşti. La final îmi ghiceşte gândurile, zâmbeşte şi îmi cuprinde mâna.