Prea…

Mi-am împachetat în pripă cerceii aruncaţi pe sub pat cu câteva seri înainte, în urma unui gest de adult. Aş fi luat şi tricoul lui din bumbac, numai aşa, de dragul mirosului. Ar mai fi câteva cămăşi de noapte, şi un ruj, însă mi se par cam grele, şi cred ca le voi lăsa moştenire viitorului.

Amintirile ce cuprind câteva seri nedormite şi zile călduroase, lipicioase i le-am împăturat mărunt ca sa-i încapă în garsonieră.

Încă un mic reproş… aparent nepăsător, eu crudă. Tânjesc după o îmbrăţişare, el după un sărut. Deschid uşa să ies şi mă prinde în braţe să îmi miroase parul pentru câteva clipe. Alerg pe scări de frică să nu mă întorc şi când sunt suficient de departe, respir din aerul fierbinte al zilei.

Respir uşurată că nu a trecut niciodată pe la mine. Nu aş putea să mă lupt cu mirosul parfumul lui pe pernă, iar cana lui de cafea mi-ar fi descompletat setul.

E apăsător ca mirosul florii de crin.

Dragă amintire, eşti plină de speranţă când mă laşi să respir din răcoarea serii.