Cu dedicaţie

Privesc blocată spre nimic şi aud doar zumzetele unor oameni comuni. Conversaţii de rutină, inutile şi secătuite de naturaleţe şi implicare, ca nişte actori slabi ce joacă un rol de prea multe ori că nici nu le mai face plăcere. Ce e trist pentru ei, e faptul că aceşti amatori şi-au pierdut identitatea şi sunt undeva pe drumul dintre amintiri dragi şi sala de teatru.

Secunda lor de celebritate e marcată de prezentarea noului ceas, ochelari sau maşină, dar oricând se găseşte unul mai bun şi mai sclipitor care să-i ia locul. Sau măcar cu toţii au un prieten ori o cunoştinţă cu o poveste “mai grozavă”.

Convingerea mea este că vorbesc nişte aberaţii de care îşi dau seama prea târziu pentru a le putea fi iertate.

Înfăţişarea? De clovni, iar nimic nu mă sperie mai tare ca un saltimbanc mânjit.

-         Ce mai faci scumpă?

Miros prefăcătoria cu nume de pisicuţă cum se repede spre mine, după care mă verifică din cap până în picioare. Nu ştiu ce scanează, nu am întrebat niciodată, dar e mai rău ca un bărbat ce priveşte fix în decolteu în timp ce-mi vorbeşte.

Dacă înainte mă străduiam să formulez un răspuns acceptabil condiţiei noastre de cunoştinţe, acum ştiu că nu mă ascultă şi răspund simplu:

-         Mă plictisesc de moarte!

-         Da, da, mă bucur! Şi eu sunt bine. De fapt vreau să-ţi povestesc ceva.

Îngrozită, fac semne să plecăm odată, sau măcar să fiu salvată din ghearele femeii. Nimeni nu mă vede, şi mă transform iar într-o confidentă de zile mari. Sorb repede din pahar iar privirea îmi rămâne blocată spre un gând plăcut.

Mă gândesc la Crăciun, şi mi-aş dori să fiu undeva la ecuator. Iar eu, un copil rău pentru că Moşul mi-a adus cele mai multe cadouri exact atunci când nu mă aşteptam şi când meritam cel mai puţin vizita lui.

Moş Crăciun există! E chiar drăguţ, l-am văzut. Iar tocmai când mă pregătesc să fac mutriţe pentru că nu mi-a adus nimic, îmi oferă cu multa dragoste o carte semnată de el, care conţine şi o dedicaţie.

Cartea e ascunsă bine în bibliotecă, pierdută printre celelalte.

Şi reţin dragostea, căci mă face să zâmbesc şi e sinceră…