Gelozie

-Nu ti se pare ca ai mers prea departe?

-Of! Imi las capul pe spate, ma uit pe masa si ma gandesc: ‚Vasele astea nu se spala singure!’ Incep sa strang, dar ma strange de mana:

-Cat de prost ma crezi?

Pentru mine, timpul se opreste. Mai mult, se delureaza si e invadat de trecut. Secvente scurte din care nu deslusesc nimic, dar din care raman cu sentimentul ca gresesc.

Ma aduce in prezent: ‚-Poate ai uitat cu cine esti, de ce te-ai indragostit de mine! Poate ai impresia ca le stii pe toate.’

-Esti gelos?

-Ereai prea evidenta.

-Spune-mi, cum te simti? Eu cunosc deja senzatia.

-Te mai intreb odata: Cat de prost ma crezi? Ti-am inghitit multe tampenii, am trecut peste toate ca si cum n-ar fi existat, pentru ca am considerat ca nu conteaza.

Sunt sigur ca si tu ai trecut peste foarte multe… tocmai pentru ca nu conteaza.

Sunt dragalase tentativele astea de a mi te imagina cu altul, dar nu-mi derula tot filmul in fata!