O femeie are dreptul de a face primul pas?

Anuscai ii place muntele! Acolo sus e puternica, hotarata si-si trage aerul in piept de parca se pregateste de un important speech.

Eu obosita, si blestemand clipa in care m-am lasat convinsa sa ma tar pana aici, ea cu fruntea spre cer, parca inhaleaza energia inaltimilor.

Din acel moment, o admir sincer pe adevarata Anne.

In ochii mei, nu este ea cand face pe neascultatoarea, greseste, sau e rea. Anne e doar fata de pe munte, cu ochii ce lucesc de fericire si bunatate. Ma bucur ca i-am surprins adevarata esenta iar de acum lucrurile devin mai usoare!

Inconjurata de prieteni si natura, este de fiecare data stapana ei.

Sigur, ascunde o durere, una recenta si inca rasunatoare. Cel ce i-a provocat-o nu o cunaste pe Anne. N-a avut capacitatea de a o Privi si din cauza asta, nu s-a indragostit suficient de puternic. Ea a stiut sa-l Priveasca, asa cum nici el nu stie ca exista. E pacat cand pacatosul nu stie ca a pacatuit. Poate asta-i motivul pentru care nu-l uraste… doar suporta in tacere.

Cand e in nebunia orasului, imi imaginez ca o vad pe o creasta. Imi povesteste cum sufera de prea mult timp, se indragosteste de fiecare data de cine nu trebuie, dar cum saptamana trecuta, la o petrecere a cochetat cu un barbat prea normal pentru gusturile ei. Aferentele vorbe curtenitoare au lipsit.

-Atat?

-Mi-a placut enorm. Am ras si ne-am uitat toata seara unul la celalalt, dar daca el nu a facut nimic… am mers la somn.

In asemenea momente mi-o inchipui escaladand vreun ghetar la -20 grade Celsius.

Pe ghetar sunt amandoi. Puternici, caci formeaza o echipa, insa fericirea nu si-o impart la doi.

In siguranta cabanei, glumesc, rad, se privesc indelung.

Ea se apropie discret de el si ii sopteste:

-Atat?

El nu stie ce sa spuna, doar ii priveste ochii.

Se apropie si-l saruta.

El inca o saruta!

O lectie...

I-am spus ca mi-e dor de intalniri, de emotii, si de lipsa replicilor in prezenta lui.

Ma asculta cum anii astia sterg pasiunea si entuziasmul.

Daca as avea curaj, i-as spune ca mor sa fiu iar indragostita… dar simt ca m-a inteles deja.

-Nu ma lua acum in seama. Parca toata lumea din jurul meu traieste, iar eu am ramas in urma cu cateva vieti.

Mi-a placut discutia asta trista. Afara batea un vant nebun, eu naucita, iar el calm. M-am descarcat, gandu-mi pleaca.

Anii trec, iar eu imi aprind inca o tigara.

-Imi dai un foc, te rog?

Intorc privirea, si ma uit confuza la el.

-Nu te deranjam daca nu obsevasem ca ti-ai aprins deja una.

Ii intind bricheta mea, desi urasc fumatorii care nu-si au propriile instrumente. Odata ce nu uita sa-si cumpere tigari, de ce o fac atunci cand vine vorba de foc? Astea merg mana-n mana!

-Multumesc! Pun pariu ca de aici nu mergi undeva unde-ti doresti. Sincer, nici eu…

Asa ca am putea ramane pe banca asta.

-Poftim?

-Vezi porumbeii aia? Sunt preocupati doar de graunte si sa se dragosteasca unul pe celalalt.

-Sunt sigura ca au si alte probleme!

-Sunt convins ca esti sigura!

Desi initial nu mi-a placut, acum imi devine drag. Ma face sa zambesc, dar imi place sa cred ca nu ma vede din cauza semi-intunericului si a fumului de tigara.

-Vreau sa zambesti in fiecare zi de azi inainte.

-Esti sigur?

-Nu mi-as ierta-o daca altul ar face-o in locul meu. Scuza-ma, nu trebuia sa zic asta inainte de a-ti cere o prima intalnire.

-Poftim?
-Maine, la aceeasi ora, ne vedem aici. Ok? Totusi, va trebui sa-ti cer numarul de telefon in caz ca… I don’t know… ne invadeaza extraterestrii.

-Nu stiu… Nu cred ca ne putem importivi soartei. Probabil ne vom intalni, probabil nu.

Alte emotii. Aflam ca nu-i place teatrul, desi facuse de multe ori compromisul de a merge. Mai putine partenere, decat eu iubiti. Spre surprinderea mea, le iubise pe toate, si in toate vazuse posibilitatea unei impliniri. Admiram pasiunea, dar ma enerva ca intr-o zi as putea fi doar o floare dintr-un buchet.

Eram geloasa pe mine.

Imi place mai mult pozitia actuala, de spin.

Trecutul meu nu exista. Am ascultat si judecat. M-a incantat si cucerit. Privirea lui mi-a napadit trupul. Nu m-a atins, nici din gresala. Sunt sigura ca intentionat a evitat contactul fizic. Dupa ce m-am predat, mi-a spus ca trebuie sa plece, dar isi doreste sa-mi cunoasca numarul de telefon, si sa ma conduca acasa.

Am zis ‚da’ la tot, si ironic.. am intat in casa, neatinsa!

A doua zi, pasiunea mea era o enigma pentru ceilalti, iar stresul vizibil. ‚Daca nu ma suna?’

Imi imaginez, simt. Zambesc si sunt agitata. Iar imi imaginez.

Flutirii mei zboara cand aud ca vrea sa ma vada si azi. Ma gandesc sa-l pedepsesc. Nu pot! Zic doar ‚da’. El parca-i cuceritor de profesie…

Am impresia ca toata viata a exersat modalitati de a ma face fericita.

Ma cunoaste. Eu nu. Doar ascult.

Pentru Laura H.

Iarna

Niciodata n-am iubit iarna mai mult ca atunci. De fapt, doar atunci am iubit-o. Totusi, an de an, cand simt ca vine frigul, in suflet mi se aprinde speranta caldurii.

Zilele scurte si noptile lungi faceau ca patul sa fie locul in care petrecem cel mai mult timp.

Pasiunea facea ca timpul sa zboare, sau sa stea in loc, si ramanea asa… ca imbratisarea noastra.

Dupa o zi agitata, in care fugeam de iarna, si-n urma careia ma alegeam de fiecare data cu fata taiata de frig, buzele crapate, si mainile rosii, ajungeam cu gandul de a porni resoul si de a ma cuibari in bratele lui.

Zi-de-zi, timp de o iarna intreaga.

El intotdeauna a fost mai calduros, matur si protector. Ma lua in brate, cu mainele intre corpurile noastre, si-mi saruta fata si buzele crapate. Ma imbujoram de fiecare data, ceea ce insemna ca reveneam la viata.

Uneori, iarna ne era prea cald. Cu pretextul de a cumpara ceva bun, hoinaream pe strazile inghetate si pustii, pe care in alte conditii le-as fi urat.

Dupa aventura, ne intorceam acasa, ferciti ca avem un camin atat de intim si primitor.

De multe ori ma intreb, rational, ce facea casa aia speciala? Poate pentru ca era atat de mica incat trebuia sa ne tinem o parte din lucruri sub pat. Nu puteam trece unul pe langa celalat fara sa ne atingem, iar secundele in care unul facea pe bosumflatul erau numarate, caci nu avea unde sa se ascunda sa-si contemple starea.

Acolo puteam fi doar impreuna, doar fericiti, doar unul pentru celalalt.

Iarna aia miroase a ger, a budinca fierbinte cu biscuite, a iubire, a coplesire.

Oricand, oriunde, da-mi sa miros aromele astea, si abandonez razboiul.

Brrr! Vine frigul.

Gelozie

-Nu ti se pare ca ai mers prea departe?

-Of! Imi las capul pe spate, ma uit pe masa si ma gandesc: ‚Vasele astea nu se spala singure!’ Incep sa strang, dar ma strange de mana:

-Cat de prost ma crezi?

Pentru mine, timpul se opreste. Mai mult, se delureaza si e invadat de trecut. Secvente scurte din care nu deslusesc nimic, dar din care raman cu sentimentul ca gresesc.

Ma aduce in prezent: ‚-Poate ai uitat cu cine esti, de ce te-ai indragostit de mine! Poate ai impresia ca le stii pe toate.’

-Esti gelos?

-Ereai prea evidenta.

-Spune-mi, cum te simti? Eu cunosc deja senzatia.

-Te mai intreb odata: Cat de prost ma crezi? Ti-am inghitit multe tampenii, am trecut peste toate ca si cum n-ar fi existat, pentru ca am considerat ca nu conteaza.

Sunt sigur ca si tu ai trecut peste foarte multe… tocmai pentru ca nu conteaza.

Sunt dragalase tentativele astea de a mi te imagina cu altul, dar nu-mi derula tot filmul in fata!

Playboy a la Cluj

Fost baschetbalist, actual om de afaceri. Cateva case, cateva masini, ultima e mai mult un tanc.

Multe femei: cateva comune, cateva vedete, toate frumoase.

Unele greutati, tragedii.

Il admir, caci a plecat la lupta, si se descurca prin forte proprii.

Il detest, caci e plin de el, si de toane.

Simt ca azi nu o sa ma refuze, asa ca-l torturez:

-Trebuie sa-ti fii cazut cineva cu tronc!

-Poate nu crezi, dar am iubit sincer si ca un disperat. Demult, acum mi-a trecut.

Dar sa-ti raspund la intrebare: ultima data mi-a cazut cu tronc o femeie la care eu am vazut ceva.. nu stiu ce…n-am avut timp sa deslusesc.

Ciudat e ca ea si-a dorit de la mine ceea ce-mi doresc eu de la restul femeilor. O cunoastere 'profunda si rapida'.

Dupa cateva intalniri in care nu i-am cerut nimic si m-am lasat descoperit dupa bunu-i plac, fara sa protestez nicicum, si dupa un sarut ce face ‚Pamantul sa nu se mai roteasca’, mi-a spus ca... are o relatie… si nu-si mai doreste inca una.

Mi-am amintit cum e cand primesti o palma.

Am avut de ales intre o aventura cu ea, sau sa o indepartez cat mai repede de mine.

Poate nu te astepti din partea mea la asa ceva, dar mi-a placut atat de mult femeia asta incat am ales sa nu fac sex cu ea.

O vreme…Au urmat cateva saptamani de mesaje si telefoane… atunci cand se putea…

Apoi cateva… nu mai stiu... de intalniri la mine, si tot felul de locuri ciudate.

Daca vrei sa ma intrebi cum a fost: nu am avut cea mai porno experinta, dar cand eram cu ea, puteam sa fiu eu, fara sa ma dau drept alcineva. Am incercat, insa ma privea-n ochii si se stramba. Stiam ca ma citeste, dar daca statea langa mine, inseamna ca nu eram atat de rau. Puteam sa cant, desi o fac groaznic:).

Totul incepea cu : Ce faci? Si se termina: La cat trebuie sa ajungi acasa?
Dupa un timp... nu mai stiu.. nimeni n-a mai dat niciun semn.

O mai vedeam impreuna cu iubitul ei. Frecventam aceleasi locuri. Uneori ma saluta scurt si-si intoarce indiferent privirea, alteori ma ignora total. Oricum.. nu-i ea.

Ultima data era cu el in masina. Cu totii eram la semafor. Vorbea si radea. Cand a dat de privirea mea, i-a inghetat zambetul pe buze, ochii-i continuau sa zambeasca.

Am accelerat. Am prins 3 semafoare unul in dreptul celuilalt, dupa care i-am asteptat in fata blocului.

S-a speriat.

Atat am vrut!