Distragere

În faţa unui răsărit sau a unui apus suntem neînsoţiţi. Fiecare a venit de nicăieri spre oriunde.

E momentul în care tăcem pentru a putea auzi şi alte păreri.

Razele soarelui sunt atât de slabe încât abia te ating, şi le poţi face să dispară dacă îţi ţii ochii închişi.

Te privesc aşa îndepărtată, şi în sfârşit îmi permit mie să nu te mai văd.

Mă întorc cu spatele pentru a tăinui ceva. N-aş şti să te mint, aşa că prefer să uit în secunda următoare.

Dar stai!!!

E de dorit, fiecare cu-n apus,

Însă… un zâmbet, un surâs?

Un fir de transpiraţie spre decolteu în jos?

...

Ah, e atât de expresivă în faţa unui apus!

….

Apoi un oftat, o încruntare, poate chiar o dojană,

Buze roşii, faţă arsă, corp uns,

…Mult spre decolteu, în sus.

Şi eu?... Un năduf!

Gata… mulţumesc iubito, s-a dus naibii al meu apus!

Se anunţă un răsărit!