UmBlând

Toți ne căutăm jumătatea și-n tot acest timp, ea este în noi, în fiecare dintre noi. Umblăm cu jumătăți de corp să ne unim cu alte jumătăți de corp, care ce sa vezi?... Nu-s simetrice...

Vrem pe cineva care să ne iubească, să fie blânzi cu noi, să ne facă să zburăm, să ne țină de mână când ne e greu, pe cineva pe care să-l iubim cu toată ființa și pentru care să facem tot atâtea lucruri și încă ceva.

Iubește-te, fii blând cu tine, visează fără limite, lasă problemele, și apoi vei putea să iubești tot, orice... o floare, o pisică , patul în care te odihnești... sunt atât de multe și parcă invizibile! Vei putea să fii îngăduitor cu alții sau ferm, ca semn al propriei iubiri.

De fapt, iubirea fără de propria persoana  lipsește atunci când orice gen de relație nu merge. Tot ea e vinovată de multe genuri de relații care merg. 

Prin orice lucru pe care îl faci, întreabă-te dacă îți aparține, cu adevărat îți aparține? 

Prin orice lucru care ți se întâmplă, dă-ți timp să-ți urmărești reacțiile iar data viitoare, respiră! Respiră și surprinde-le tu pe ele reacționând conștient ție .

Fii prezent și nu cu gândul la probleme sau la "jumătatea" care nu mai vine, când de fapt jumătatea ta e în tine și strigă cu voce surdă: Sunt aici, ascultă-mă și lasă-mă să fim un întreg!

All one

... E o formă de anti-meditație, un sport al gândurilor, așa cum împăturești hainele curate de iarnă și le pui în cutii cu gândul că n-o să mai ai nevoie de ele, așa cum pe cele murdare le arunci cu silă în mașină iar la final le scoți cu etichetele pe ele, cum aspiri tot gunoiului și îi faci o vrajă spunand că n-o să se mai întoarcă niciodată în viata ta și lustruiești podeaua după actul crimei...

Ah!!! De voi avea timp să-mi fac curat și în geantă... În ziua aia chiar că îmi fac curat în viață! Sunt atât de aproape... încă câteva baxuri de produse de curățenie de golit... 

Spălatul vaselor nu mi-a plăcut niciodată, cu atât mai puțin frecatul oalelor pe care stă prinsă mâncarea... ah, ma scoate din minți! 

- Ar trebui să mai scrii! Îmi spuse răstit din ușa în timp ce îi mai dădeam tigăii o noua șansă la viața ei plină de paella. 

- "Tricota țevi de eșapament 

Înfundate

Noaptea cu lună plină

Pe patinoar" Acordeon, Liviu-Ioan Mureșan 

- Ce?!... mă gândeam că ar fi frumos să scrii o carte! 

- Ziceam că e frumos ce-mi spui... acum îmi dau seama totuși cât de frumoasă e poezia asta...

Ar trebui să îți spun că plec! Nu, doar că am plecat și nu mă mai întorc! Iau doar cheile de la mașină și conduc oriunde, oricum, până rămân fără benzină și apoi alerg spre cea mai îndepărtată și deasă pădure. 

În pădurea aia există doar întuneric și animale și alerg, alerg și încep să țip cât pot eu de tare și de mult dar nu e suficient pentru că tot nu mă aud! 

O să caut animale sălbatice care să mă îngrozescă și râpe fără fund care să nu mă prindă niciodată și tot femeia din mine o să aibă glasul stins... Și e sfâșietor pentru ca tot ce vrea, e să-mi vorbească în șoaptă încât numai eu să o aud. O să-mi murdăresc și rochia și trupul de sângele crengilor dese și al mărăcinilor. Ghimpii și acele sălbatice o să-mi între în picioare pentru că, în extaz, am uitat să mă încalț dar eu tot o să fug și fug! 

Iar la ultima mea suflare o să cad așa cum am prevăzut, într-o prăpastie despre care nu știu sigur dacă i-am atins fundul. Căzând pe spate si prinzându-mă cu mâinile de un copac bătrân, îl smulg din rădăcini pentru că atât de mare îmi e dorul adâncului. Doar că nu știu dacă prăpastia asta e fără fund, căci luând copacul după mine, crengile lui dese au eliberat cerul... și e înstelat... și are o culoare cum n-am mai văzut pana atunci...

La capătul de sus al prăpastiei mă privește un lup de care nu îmi mai e frică că o sa sară după mine să mă mănânce. Ne privim ore bune în ochi, poate o eternitate, după care mă lasă alergând și alergând, neauzindu-i pașii, eleganța și puterea dar văzându-le . Mă lasă într-o liniște deplină pe care doar îmbrățișarea unei mamei ți-o poate oferi, copil fiind. Aud cum îmi spun să mă ridic că-s eliberată cu condiția să mă întorc acolo de fiecare dată!

Și ies din pădure, tu mă aștepți răbdător în mașină să mă duci acasă dar nu înainte de a face dragoste. 

... Despre asta să fie cartea!

- Ce?!

Adevăr sau poveste

Din prima zi am știut că îmi vei aduce în viața mea...

Mi-ai promis o scoică, un caluț de mare,

Și ceva nisip în sandale,

O piele măslinie și un pic de vânt cu soare!

Eu am visat la cutiuța aceea plină de pulbere ce miroase a ce vreau eu, are oricâte gusturi îmi doresc și te ajută să îmi înfăptuiești dorințe.

I-am simțit forma greoaie în buzunarul de la palton, prin rochița înflorată de vară, prin iarba pe care mă aruncam în așteptarea primăverii. Recunosc... am mai pierdut-o prin valurile verii... a fost o rătăcire dar acum o regăsesc în palma mea înghețată.

Între timp, am desenat un om de zapadă cu nasul pus invers, l-am făcut, am rupt petalele florilor, am fugit de ploaie, am fugit prin ploaie, am aruncat frunzele toamnei pe jos, am decojit o portocală.

Mi-ai regăsit să îți spun povestea așteptării, plină de povețe, făra dileme și departe de adevăr. Am oftat și mi-ai spus: visele tale cu gândurile mele, buzele mele cu gustul tău!

Adevarul este că aceea cutiuță cu pulbere am desfacut-o, din dorul așteptării, în mare grabă!

Și trăgând de ambele capete am varsat-o în poală.

Eu, ca o fetiță scapată la fardurile mamei... s-a dus toată!

Tu ești prea bun, te rog să îmi pregatești o poveste adevarată!

Bal mascat

Ea e ca o poziție neadecvată pe-un scaun, când porți fustă. Te intrigă dar nu ai cum să n-o privești, mai ales dacă se pune față în față cu tine. Sunt consternată, indignată, o privesc. Nu...nu vreau! ....Nu știu! El o să întârzie și o să mă întrebe cum mi s-a părut. Dacă ar fi aici, aș împinge-o în bratele lui și aș pleca.  Sau aș rămâne să renunț la independența mea. Să vină un barbat să decidă pentru mine!

Până una alta, sunt la aceeași petrecere cu o mireasă de Halloween, cu multe prințese, și cu o Cleopatra.

Când bareta sandalei îmi stânge prea tare glezna, mi-ar fi plăcut să fi venit desculță.

-          Tu esti cea mai frumoasă când te bucură ceva, dar o femeie e adevărată atunci când dă și suferă pentru fericirea ei, îmi șoptește un vampir din spatele meu.

-          Atunci, poartă-mi tu spinul dintre coaste.

-          Recunoaste, nu regreți nicio picatură de sânge ce s-a prelins pe lângă rană!

Eu am zâmbit iar cavalerii mă conduc acasă cu taxi-ul. În ziua de azi, nu își mai permit să-și mâne caii sub influența licorilor.

De-o visare

Unul din momentele rare în care descoperi şi descoşi, de undeva de sus, o imagine complexă şi greu de exprimat în cuvinte. O înfăţişezi, o simţi, o trăieşti, inima îţi bate mai tare căci e entuziasmată de revelaţia ta şi de gustul ei halucinant.

Stăm unul lângă celălalt, nu foarte apropiaţi, însă suficient cât să sorbim fiecare picătură de intimitate.
Corpul o primeşte şi ochii o reflectă, urechile ascultă iar mintea face conexiuni prea rapide din care percepem doar senzaţii de fericire.

“Ochii tăi!”

Asemenea, ochii lui. Poate-i mai scapă câte un gând odată cu privirea spre decolteu dar îl redescopăr sincer iar dialogul e lin.
Uneori ne oprim din povestit şi ne privim. Ne privim pentru a ne cunoaşte mai bine, nu mai vorbim pentru a lăsa gândurile să se întrezărească pe chipurile noastre.
Vrea să-mi povestească de-o închipuire, îşi ia avânt dar sfârşeşte printr-un compliment drăguţ. Îmi muşc încet buza de jos fără să piardă gestul, şi parcă se gândeşte la un joc.

O teamă scurtă: prea multe nelinişti frumoase pricinuite de un bărbat pe care nici nu l-am atins, mâna lui nu mi-a prins braţul ca să îmi deseneze încet ceva pe spate! Nu vreau să mă gândesc cum ar fi, n-aş putea să abandonez o plăcere neconsumată şi să cedez alteia.

Pare să ştie ce gândesc şi aprobă totul printr-un zâmbet.
- Aş mai completa cu: “încet”!
- Foarte încet!
- … ne-am fi…
- Da.

O clipă visătoare…

Şi schiţa unui regret:

- Eşti sigură?
- … nu mai sunt…

O altă abordare

Ia-ți un câine, o pisică, o nouă rochie, chiar fă un copil sau… schimbă unghiul...

El și-a dat seama că vrea să fie lăsat în pace când prima iubită i-a interzis să se mai uite după alte femei.
Eu sunt independentă de când mi-a zis mama: „să nu te prind că nu mănânci tot!” sau: „să nu te prind că nu ești cuminte!” Și nu m-a prins niciodată!
Problemă trată din vechi timpuri cu o altă abordare își găsește soluția printre amintiri.

Un taximetrist îmi spunea că barbații gândesc simplu. Dacă m-ar invita la o cafea ar face-o cu speranța că ajunge să îmi pună mâna pe sâni. Și că eu aș accepta doar dacă l-aș vedea ca pe un soț și tatăl copilului meu. În timp ce noi ne facem proiecții ale viitorului, ei se gândesc la urmatoarele 5 minute.
La fel de bine, se lasă furați de moment și confundă afecțiunea cu confortul, ajungând să creadă că prezentul se află în aceeasi zi cu viitorul.

Sau...
Precum pisica ce are nevoie de atenție și afectiune dar care toarce singură pe blanița ei, printre mustăcioare.... Dacă auzi și vezi, ești de față, bucură-te dar nu o lua personal. Nevoile se împart dar placerea e savuroasă de una singură.

M-a sunat să îmi spună să închid geamul căci afară s-a răcit iar eu am alergat desculță pe gresia din baie. Acolo nu sunt geamuri.

Scuzele mele…

Dar ea n-are păr mătăsos şi bucălai, piele fină sau nuri. Sărutul i-e sărat iar braţele reci. Pulpe ademenitoare… n-ai cum să-i rezişti chemării. Nici nu ştiu cum să spun… ea nu te cheamă, aproape că te respinge dar hipnotizat ajungi în interiorul ei şi atunci juri că nu regreţi nici o secundă din ce a fost sau va să vină. Poate fi o plutire de uitare sau poate fi o luptă epuizantă, de încerci s-o domini. Mai bine cedezi ascultându-i povestea lină şi înverşunată, tumultul şi liniştea. Mă face să mă simt norocosul care a înţeles-o, că mă apreciază şi mă acceptă aşa cum sunt.

O iluzie… ştiu! Şi mă îmbăt cu încă o gură de apă sorbită direct din palmele ei ce stau întinse către mine.

Epuizat, voiam să cred că tu mă aşteptai în capăt dar la prima gelozie m-am trezit înghiţit de apele ei răzbunătoare, parcă mă uitase. Era un fel de pedeapsă, pentru orice îi făcusem iar tu ştii cât urăsc judecata.

Mi-am amintit de noi, ziua în care ai apărut în prima linie, cea a norocului. Ca o năluca, o flacără ce parcurge un drum lung şi ajunge pe plaja mea, aleator, neanunţat, fără să ameninţe acel ceva cel mai de preţ… libertatea!

Iar eu m-am aruncat în valuri…